Tema 2. Noţiuni generale privind dreptul constituţional

1.​ Noţiunea, subiectele şi dreptului consţituţional. Constituţia RM

2.​ Cetăţenia Republicii Moldova

3.​ Drepturile, libertăţile şi îndatorîrile fundamentale

4.​ Autoritătile publice

1.​ Noţiunea, subiectele dreptului consţitutional. Constituţia RM

Dreptul consţitutional este ramura principală a dreptului care, prin normele sale, consacră şi ocroteşte cele mai importante valori economice, sociale şi politice. În procesul de apariţie şi dezvoltare a dreptului, Dreptul consţitutional, spre deosebire de alte ramuri ale dreptului, apare mult mai tirziu. Din aceste considerente şi conceptul clasic de drept constituţional se formează doar pe la sfîrşitul sec. XVIII-lea.

În Republica Moldova s-a revenit la denumirea de drept constituţional pentru determinarea ramurii respective de drept după adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Declaratiilor cu privire la suveranitate şi independenţă din 23 iunie şi 27 august 1991.

Dreptul consţitutional are ca obiect de reglementare relaţiile sociale ce prevăd definitivarea şi exercitarea drepturilor, libertăţilor şi îndatorîrilor omului, instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat.

Subiectele raporturilor de drept consţitutional sunt: poporul, statul, autorităţile publice (organele statului), partidele şi alte organizaţii social-politice, cetăţenii, străinii şi apatrizii

Constituţia este legea supremă a statului. Această accepţiune este astăzi încetăţenită în toate statele lumii. O constituţie reprezintă nu numai o înscriere, o totalizare a rezultatelor unor lupte pentru noul, care a anulat vechiul. O constituţie mai este şi un program de activitate, dat fiind faptul ca în ea sunt consfinţite principiile fundamentale ale întregii vieţi economice, politice sociale şi juridice. Constituţia fixează intenţiile unui stat, cadrul juridic al politicii interne şi externs a statului. Uneori se mai afirmă ca şi constituţia este Legea supreme nu numai a statului, der şi a societăţii în ansamblu.

Constituţia se deosebşte de alte legi:

A) din punct de vedere al obiectului ei - Constituţia cuprinde modalităţile de organizare a puterii: Forma, Regimul Politic, Sistemul autorităţilor publice, principiile fundamentale de organizare şi funcţionare a acestora. Ea de asemenea cuprinde regle​mentarea detaliată a drepturilor, libertătilor şi îndatorîrilor fundamentale, pe cînd celelalte legi, chiar daca reglementează aceste probleme, detaliază doar prescripţiile consţitutionale şi se subordonează acestora:

B) din punct de vedere formal - constituţiile şi legile consţitutionale sunt supuse unor procedure specială de adoptare şi modificare;

C) din punct de vedere al forţei juridice Constituţia şi Legile consţitutionale sunt superioare tuturor celorlalte legi.

Vorbind de Constituţia Republicii Moldova, ea a fort adoptată la 29 iulie 1994 de către Parlament. Con​tintitul normativ al Constituţiei este structurat din punct de vedere juridic în 151 de articole, grupate în şapte titluri, unele avînd capitole şi secţiuui.

2.​ Cetăţenia Republicii Moldova

Dreptul la cetătenie este înscris în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Articolul 15 consfinţeşte: "Orice persoană are dreptul la o cetăţenie. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.”

În Republica Moldova problemele cetăţeniei şi-au găsit reflectare, în Constituţie şi în Legea cu privire la cetăţenia Republicii Moldova din 5 iunie 1991.

Conform legislaţiei naţionale cetăţenia poate fi dobândită prin:

a) naştere;

Este considerat cetăţean al Republicii Moldova copilul:

- născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului, este cetăţean al Republicii Moldova;

- născut pe teritoriul Republicii Moldova.

Copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetăţean al ei, atât timp cît nu este dovedit contrariul, până la atingerea vârstei de 18 ani.

b) recunoaştere;

Sânt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobândit cetăţenia conform actualei Legi cu privire la cetăţenie.

Sânt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care şi-au expus dorinţa de a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi anume:

- persoanele născute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele unul dintre ai căror părinţi sau bunei s-a născut pe teritoriul numit;

- persoanele care până la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în ţinutul Herţa şi în RASSM, urmaşii lor, dacă domiciliază în mod legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova;

- persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începând cu 28 iunie 1940, precum şi urmaşii lor;

- persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova şi care continuă să locuiască în prezent.

c) înfiere;

Copilul apatrid dobândeşte automat cetăţenia Republicii Moldova prin înfiere dacă înfietorii (înfietorul) sînt cetăţeni ai Republicii Moldova. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, se cere consimţământul lui, autentificat de notar.

d) redobândire;

Persoana care a avut anterior cetăţenia Republicii Moldova o poate redobândi la cerere dacă întruneşte condiţiile prevăzute de lege.

e) naturalizare (la cerere);

Acest mod de dobândire a cetăţeniei se aplică cetăţenilor străini şi apatrizilor.

Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda la cererea persoanei care a împlinit 18 ani şi care îndeplineţte cumulativ următoarele condiţii:

- deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază legal şi obişnuit aici cel puţin în ultimii 10 ani sau este căsătorită cu un cetăţean al Republicii Moldova;

- domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vârstei de 18 ani;

- este apatrid sau recunoscută ca fiind refugiată, conform prevederilor legislaţiei naţionale, şi domiciliază legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova numai puţin de 8 ani; precum şi

- cunoaşte şi respectă prevederile Constituţiei; cunoaşte limba de stat în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială;

- are surse legale de existenţă.

Cetăţenia Republicii Moldova se pierde:

a) prin renunţare;

b) prin retragere;

c) în temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aprobă persoanei care a împlinit vârsta de 18 ani, cu excepţia cazului în care:

- nu va prezenta adeverinţa deţinerii sau dobândirii cetăţeniei unui alt stat, ori garanţia dobândirii unei alte cetăţenii. În cazul în care persoana căreia i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova, în pofida garanţiei, nu va dobândi cetăţenia unui alt stat, adică va deveni apatridă, partea din decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunţării la cetăţenia Republicii Moldova referitoare la această persoană se va abroga în modul stabilit;

- a primit ordin de chemare sau se află în serviciu militar în termen sau de alternativă, cu condiţia deţinerii unui domiciliu legal şi obişnuit în Republica Moldova.

Cetăţenia Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova persoanei care:

- a dobândit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă sau prin ascunderea unui fapt pertinent;

- s-a înrolat benevol în forţe armate sărine;

- a săvârşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului.

Retragerea cetăţeniei Republicii Moldova persoanei nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului şi copiilor ei.

Persoanelor cărora li s-a retras cetăţenia Republicii Moldova din cauza săvârşirii faptelor deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului nu o mai pot redobândi, iar în restul cazurilor o poate redobândi numai în condiţiile naturalizării şi numai după 5 ani de domiciliu legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova din momentul retragerii cetăţeniei.

Retragerea cetăţeniei Republicii Moldova se mai înfăptuieşte în temeiul acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.

3.​ Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale

Drepturile omului reprezintă un minimum de prerogative necesare autodeterminării omului, în timp ce drepturile şi libertăţile publice sînt prerogative care asigură securitatea individului concret şi protecţia sa.

Drepturile şi libertăţile enunţate în Constituţia Republicii Moldova includ în mare parte drepturile proclamate în Carta Internaţională a Drepturilor Omului si cele prevăzute de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţia Republicii Moldova ar putea fi clasificate în următoarele grupe:

1. Drepturi civile: Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică (art.24); Libertatea individuală şi siguranţa persoanei (art.25); Dreptul la apărare (art.26); Viaţa intimă, familială şi privată (art. 28); Inviolabilitatea domiciliului (art.29);Secretul corespondenţei (art. 30) etc.

2. Drepturi politice: Libertatea conştiinţei (art. 31); Libertatea opiniei şi a exprimării (art.32); Dreptul la informaţie (art. 34); Dreptul la vot şi dreptul de a fi ales (art.38); Dreptul la administrare (art. 39); Libertatea întrunirilor (art.40); Libertatea partidelor şi altor organizaţii social-politice (art. 41);

3. Drepturi economice şi sociale: Dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. 36); Dreptul la un mediu înconjurător sănătos (art. 37); Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate (art. 42); Dreptul la muncă şi la protecţia muncii (art.43); Interzicerea muncii forţate (art. 44); Dreptul la grevă (art. 45); Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia (art. 46); Dreptul la asistenţă şi protecţie socială (art. 47); Protecţia familiei şi a copiilor orfani (art. 49); Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor (art.50);

Protecţia persoanelor handicapate (art. 51);

4. Drepturi culturale: Libertatea creaţiei (art. 33); Dreptul la învăţătură (art. 35).

Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instruire şi de perfecţionare. Statul asigură, în condiţiile legii, dreptul de a alege limba de educare şi instruire a persoanelor. Studierea limbii de stat se asigură în instituţiile de învăţământ de toate gradele. Învăţământul de stat este gratuit. Instituţiile de învăţământ, inclusiv cele nestatale, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Instituţiile de învăţământ superior beneficiază de dreptul la autonomie. Învăţământul liceal, profesional şi cel superior de stat este egal accesibil tuturor, pe bază de merit. Statul asigură, în condiţiile legii, libertatea învăţământului religios. Învăţământul de stat este laic. Dreptul prioritar de a alege sfera de instruire a copiilor revine părinţilor.

Îndatoririle fundamentale sînt prevăzute în Capitolul III, Titlul II din Constituţie şi acestea sânt:

Devotamentul faţă de ţară (art.56) - Fidelitatea faţă de ţară este sacră. Aceasta presupune loialitate faţă de ţară, de pământul strămoşesc, credinţa în destinul neamului şi în situarea mai presus de toate a apărării intereselor Republicii Moldova.

Apărarea Patriei (art.57) - Este un drept şi o datorie sfântă a fiecărui cetăţean, a tuturor celor care se simt „ai acestui popor şi ai acestui pământ”.

Îndatorirea la contribuţii financiare (art.58) - Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Sistemul legal de impunere trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor (art.55) - Cetăţenii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Cu alte cuvinte, nu este îngăduit nimănui ca în numele exercitării drepturilor şi libertăţilor sale, să le încalce pe ale altora.

Protecţia mediului înconjurător şi ocrotirea monumentelor (art.59) - Conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale, precum şi protecţia mediului înconjurător, constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean.

4. Autoritătile publice

Autoritatea publică este o instituţie politică, constituită în mod direct sau indirect de către popor, investită de Constituţie cu anumită competenţă pentru a îndeplini anumite funcţii de guvernare a ţarii şi care se bucură de o anumită autoritate şi prestigiu în societate. Cu alte cuvinte autorităţile publice sunt acele organe statale care sunt învestite cu atribuţii de conducere cu societate exercitînd puterea de stat.

Constituţia RM reglementează puterile publice, competenta lor şi raporturile dintre ele. Conform principiului separării celor trei puteri în stat deosebim următoarele autorităţile publice:

1. Puterea Legislativă — Parlamentul - este organul reprezentativ suprem al poporului Re​publicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. Principalele atribuţii ale acestuia sunt:

- adoptarea legilor, hotărâri;

- declararea referendumuri;

- interpretarea legilor şi asigurarea unităţii reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;

- aprobarea direcţiilor principale ale politicii interne şi externe a statului;

- aprobarea doctrinei militare a statului;

- exercitares controlului parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute de Constituţie;

- aprobarea bugetului statului şi exercitarea controlului asupra lui etc.

2. Puterea Executivă — Preşedintele şi Guvernul.

Preşedintele Republicii Moldova, şef al statului, reprezintă Republica Moldova atît pe plan extern, cît şi pe plan intern şi este garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele este comandantul suprem al forţelor armate.

Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe şi exercită con​ducerea generală a administraţiei publice — ministerele — care traduc în viată politica Guvernului

4.​ Puterea Judecătorească — Instantele judecătoreşti.

Justitia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justitie, prin Curtea de Apel, prin judecătorii, care examinînd litigiile apărute stabilesc adevărul, vinovăţia sau nevinovăţia persoanelor şi aplică sancţiiuni pentru fapte ilegale.

файл оригинал скачать: